Am spus mereu, aici si aiurea, de cate ori am fost intrebat daca Romania a iesit din tranzitia de la comunism catre o societate normala, ca acest lucru nu se va intampla decat atunci cand puterea judecatoreasca isi va asuma rolul si isi va ocupa locul pe care il are in sistemul separatiei puterilor in stat.

Cred ca acum, pentru prima data in cei douazeci de ani de tranzitie, asistam la o asumare a acestui rol, care poate fi urmata si de ocuparea rolului pe care puterea judecatoreasca il ocupa in orice stat de drept.

Depinde de cum vor evolua lucrurile si de cat de repede vor intelege factorii de decizie ca aici, in protestul magistratilor, nu despre bani este vorba.

Acum douazeci de ani cineva a crezut ca lumea protesta doar pentru bani si s-a oferit sa mai dea fiecaruia cate 20-30 de lei. Stiti ce a urmat.

Acum discutiile sunt doar in aparenta legate de faptul daca un magistrat primeste 8,15 sau 8,25 salarii minime pe economia nationala.

Cine nu va intelege ca aici nu este vorba de cati muncitori necalificati valoreaza un magistrat ci ca, in realitate, s-au declansat niste mecanisme obiective care pot duce la echilibrarea puterilor in stat, risca sa piarda partida.

La inceputul anilor ‘80 ai secolului trecut, intr-un amfiteatru al Facultatii de Drept din Bucuresti, intunecos si friguros, profesorul Nistor Prisca, Dumnezeu sa-l odihneasca, se straduia, printre randuri, in momentul apogeului partidului-stat, a puterii unice, de monolit, sa ne invete importanta separatiei puterilor in stat intr-un sistem social normal.

Profesorul spunea, atunci, ca puterea executiva trebuie sa aduca la indeplinire vointa puterii legislative si ca puterea judecatoreasca este datoare sa pondereze tendinta puterii executive de a se impune in fata puterii legislative.

La noi, imediat dupa caderea comunismului, puterea executiva – unica recunoscuta atunci in realitate in stat – si-a pastrat prerogativele iar puterea legislativa s-a structurat, de bine, de rau, ca o putere de sine statatoare.

Singura oropsita din triunghiul celor trei puteri in stat a ramas puterea judecatoreasca.

Poate nu din rea-vointa, poate nu din nestiinta, ci poate doar din inertie.

Efectele acestei inertii le-am vazut in ultimii douazeci de ani si le vedem si astazi: puterea executiva conduce prin norme de drept pe care le impune ea insasi, prin ordonante, puterea legislativa are de multe ori un rol strict decorativ si frustrari de natura moarta prinsa intr-un tablou uitat in consignatie, iar puterea judecatoreasca nu poate sa faca nimic pentru ca nu are forta sa pondereze puterea executiva, asa cum atat de frumos explica profesorul Prisca…

Si nu poate sa o faca – sau nu a putut pana acum – pentru ca nu a fost lasata sa se dezvolte in mod normal.

Si, poate, dezvoltarea normala a fost influentata si de relatiile artificiale care au fost create intre magistrati si avocati.

Fara sa stim cum si cand, in opinia publica s-a indus ideea ca magistratii sunt corupti si ca avocatii sunt hoti. Din prieteni si colegi, cum am fost in facultate, am ajuns sa nu ne mai uitam unii in ochii celorlalti, de teama sa nu trezim vreo suspiciune.
Doua profesii complementare, magistratii si avocatii, profesii unite in perioada interbelica, au fost despartite cu brutalitate in perioada comunista.

In douazeci de ani, noi, magistratii si avocatii, nu am reusit sa depasim barierele pe care altii ni le-au impus in patruzeci si cinci de ani si nici nu am reusit sa redevenim colegi si prieteni, asa cum se intampla in societatile unde separatia puterilor in stat functioneaza intr-adevar.

In toti anii acestia, cu toate eforturile depuse, Asociatia Magistratilor si Avocatilor din perioada interbelica a ramas doar Asociatia Magistratilor. Acum nu este inca momentul, sa mai asteptam…

In lumea larga, in tari in care magistratul isi are locul bine definit in societate, loc respectat de catre absolut toata lumea, relatiile dintre magistrati si avocati sunt firesti: participari comune la congrese, mese rotunde comune, luari de pozitie comune.
Iar respectul magistratului pentru avocat vine nu doar din respectul pe care avocatul i-l arata magistratului, ci si din recunoasterea de catre magistrat a rolului avocatului in sistemul de drept.

Union Internationale des Avocats, de exemplu, are o comisie de lucru – importanta, la care participa invitati din toata lumea – speciala pentru magistrati.
Ce sa mai vorbim de American Bar Association, unde – adevarat, intr-un alt sistem de drept – nici nu iti dai seama, daca nu citesti ecusoanele, cine este avocat si cine este magistrat?

Poate este momentul sa incepem sa scapam si noi de dezbinarea aceasta, sa intelegem, cu totii, ca puterea judecatoreasca are sanse mai mari de a se impune in lupta puterilor in stat daca se bazeaza pe sprijinul avocatilor.

Iar o putere judecatoreasca in stare sa echilibreze – si nu sa domine! – celelate puteri in stat nu poate fi decat in interesul tuturor, nu numai al magistratilor si al avocatilor, ci si a celor ce fac parte din puterile legislativa si executiva.

Se vorbeste, mai peste tot, de criza de sistem.
Eu nu cred ca este vorba despre o criza a sistemului judiciar, ci de o criza datorata inegalitatii raportului de forte dintre puterile in stat.
Or, egalizarea acestor forte poate duce la echilibrarea raporturilor dintre puterile din stat si, deci, la iesirea din criza de sistem, fapt ce ar fi in beneficiul tuturor, nu doar al magistratilor si avocatilor…

Daca acum este momentul ca puterea judecatoreasca sa se impuna, atunci cred ca este bine nu doar sa contemplam cum creste a treia ramura a copacului -alta metafora a profesorului Prisca, cel care vedea separatia puterilor in stat ca un copac cu trei ramuri egal dezvoltate- , ci sa o ajutam, cu totii, sa creasca la fel de puternica cum sunt si celelalte doua ramuri…

Si daca reusim acest lucru cred ca putem spune ca, in sfarsit, am iesit din tranzitie si ca tranzitia nu a fost altceva decat perioada in care puterile in stat au reusit sa se echilibreze…

av. Mihai Tanasescu

sursa: www.juridice.ro

Birou Avocatura - Avocat Moniana Iordachescu